Simptomele dispraxiei

• Copilul asimileaza mai tarziu deprinderi legate de statul sezut, mers, etc.

• Refuza sa stea la olita

• Au un limbaj greu de descifrat

Mai tarziu, aceste intarzieri care nu au intotdeauna legatura cu dispraxia, se materializeaza in:

• Dificultati in legarea sireturilor, inchiderea unui fermoar sau a nasturilor etc.

• Dificultati in utilizare anumitor ustensile: foarfece, tacamuri etc.

• Probleme de concentrare

• Tendinta de a se lovi des, de a cadea, de a scapa lucruri din mana

Aceste dificultati conduc la reactii emotionale precum:

• Ezitare fata de lucrurile noi

• Evitarea practicarii oricarui sport

• Ostiliate fata de scris sau citit

• Lipsa de reactie, etc.

Dispraxia nu este o bola care are leac, este o afectiune ce poate fi controlata si ale carei efecte pot fi diminuate in timp.

Terapia aplicata variaza in functie de nevoile celui mic:

1. Terapie ocupationala - specialistul in aceasta metoda obesrva care sunt nevoile pacientului si ce dificultati intampina in activitatea cotidiana, terapia bazandu-se pe dezvoltarea competentelor care pun probleme.

2. Terapie lingvistica/ logopedia - ajuta la imbunatatirea comunicarii a micului pacient cu pesoanele din jur.

3. Terapie motorie senzoriala - include activitati ce vizeaza imbunatatirea limbajului si a competentelor vizuale, de miscare si auditive.

4. Terapia prin joaca - Specialistii in domeniu recomanda utilizarea jocurilor active ca parte de baza a terapiei pentru ameliorarea dispraxiei.

#iuvokids

#dispraxie

#specialistuliuvokids